06.02.08 19:12:11
Buna seara. Probabil ma aflu la zenit(ul vietii), pentru ca, de ceva vreme, imi tot amintesc diverse lucruri din trecut. Azi mi-am amintit de Ucraina si de diferitele experiente culinare de acolo.
Am fost la o conferinta, acum ceva ani. Cind m-am dat jos din avion, m-am trezit intr-o tara care semana teribil cu Romania sub comunism. Spatii vaste nefolosite chiar in mijlocul capitalei, masini militare multe, senzatia de disconfort cind vezi multi politisti pe strada… Totusi, gazdele s-au intrecut in a ne face sa ne simtim bine. Pina la trenul de noapte cu care urma sa strabatem Ucraina, spre fosta capitala Harkov, ne-au dus la restaurant. Bautura (multa si tare, de aia de care eu nu servesc…), mincare diferita de a noastra, si totusi foarte asemanatoare. Era ca si cum Moldova si Maramuresul isi dadusera mina si bagasera in meniu niste feluri fusion, totusi, nu la fel de grase precum cele intilnite indeobste pe mesele morosenilor, de exemplu. Am inceput cu celebrii coltunasi. Aveau un alt nume, fireste, si anume pirosti (de la pieroga, galusca in poloneza, desi, daca tot intram pe panta etimologiilor, am putea adauga si ca pirosca, in maramures, inseamna sarma, desi in alte parti poate insemna gogoasa…). Si n-ar fi fost mare lucru ca are alt nume, dar eram un grup multi-national si multi-etnic, si fiecare sustinea sus si tare ca „coltunasii” – na, ca si eu am adoptat numele romanesc drept singurul – s-au nascut la ei in tara.
Dar ce sint coltunasii astia?
In primul rind, sa spun ca ma refer la cei fierti. Adica acele mici buzunare de coca, de diferite forme (semicerc, triunghi, etc), umplute cu diverse: brinza cu condimente, carne, ciuperci, cartofi, varza – sau dulci, cu gem si altele. Care apoi sint fierte si puse pe masa, fie cu smintina, fie cu diverse sosuri. Sau chiar intr-o zeama gen ciorba.
Gastromania 