IARBA

JPG

Post si peste

Posturile ortodoxe sint pline de surprize – cam ca jucariile din ouale kinder. E drept, surprize nu pot avea decit cei care nu cunosc destule despe posturi, dar e bine si asa.

Ca surpriza placuta, postul Craciunului a fost plin de dezlegari la peste. Ma bucuram de ele, desi eu nu tin post, pentru ca mama si sora-mea cumparau si gateau ceva cu peste sau icre. Ca surpriza oarecum neplacuta este faptul ca, in postul Pastelui, sint mai putine dezlegari la peste. Asa ca, atunci cind am aparut acasa cu doua bucati aurii de macrou afumat, alaltaieri, mama cica: Da’ la ce-ai luat doua, ca miine incepe postul?!

Deci nasol, urmeaza sa ma descurc pe cont propriu, postul asta, si sa tin companie la masa, familiei, doar la mesele cu orez si legume fierte, cu supa-crema cu brocoli si cam atit. Pentru ca in rest nu avem subiecte comune de… post.

Si tot drept urmare, trebuie sa ma ocup singura de macroiasii grasi pe care i-am luat din real. Pe unul l-am transformat ieri, duminica, in ultima zi de mincat peste, intr-o salata cu maioneza, telina rasa fin si ceapa rosie. Iar la celalalt i-am pus gind rau deja: o sa-l combin cu salata verde, boabe de porumb, masline, telina si morcov. Acum salivez (sint la computer, departe de frigider… iar la noi usile scirtiile a dezvaluire) si ma gindesc la obiceiul (bun? prost?) de acum citiva ani de a mesteca pielea afumata a pestelui cite jumatate de ora. Avea un gust extraordinar, a unt parfumat, iar efortul de a inmuia pielea era delicios. Bineinteles, daca nu faceam exces – pestele afumat e moartea fierii.

Va plac sandwich-urile?

Mmm… si mie. Si inca destul de mult. Bineinteles, nu vorbesc despre ororile facute in casa (unora), acelea cu margarina si salam intre doua blocuri de piine. Sau de piine cu gem!

Nu… Ci despre amestecurile imaginative si inspirate, de ingrediente foarte simple, legume proaspete, asezate linga cantitati mici de ingrediente fine: paste de carne, de peste, de masline, de oua, de brinzeturi cu verdeturi si condimente. Fisii subtiri de jambon, mezeluri de calitate, pastrame. Totul, intre felii de piine de calitate, alba sau neagra, cu seminte sau nu, cu crusta sau moale, sau poate pe biscuiti din aceia uscati.

Imaginati-va un restaurant unde va puteti concepe singuri sandwich-ul, o simfonie de culori, arome si texturi. E utopic, nu? Ca pizzeria aia a lui Kramer (@Seinfeld), unde-ti poti face singur blatul…

Cica…

… peste citeva saptamini, o sa vedem la raft roadele acordurilor incheiate intre… producatori si producatori, de vreme ce asociatia retailerilor nu a participat la procesul de finalizare a „codului de bune practici comerciale”. Roadele ar trebui sa fie o scadere cu pina la 30% a pretului de raft la produsele alimentare.

Insa, realizarea cea mai mare, totusi invizibila in mod identificabil la raft, ar fi acceptarea, din partea marilor retaileri, ca preturile preferentiale la care cumpara marfa de la producator sa nu mai fie exclusive. Adica producatorul sa nu mai fie obligat sa ii dea doar lui, hypermarketului Carrefour sau Cora sau real sau Metro sau Kaufland, produsele la un pret mic – iar celorlalti sa le dea musai la un pret mai mare pentru ca asa vrea hypermarketul. Limitarea asta e singura care facea ca alimentara de la coltul blocului sa aiba negresit pret mai mare la produsele care se vind si la hypermarket si preturi evident mai mici la brandurile care nu se gasesc la Cora/Carrefour et co.

Iar eu astept. Astept sa vina ziua aceea cind preturile or sa scada in magazin – dar sa scada vizibil. Ori din motive de cod de bune practici, ori din motive de reducere a TVA-ului. Dar nu cred sa prind aceasta zi, pentru ca, la noi, oricit de mult s-ar schimba datele de baza (vezi pretul petrolului si fluctuatiile pretului benzinei sau ale gazelor naturale), preturile vor creste. E in firea lucrurilor…

Torturi de mere

Ce te faci cind te roaga cineva sa-i spui rapid o reteta pentru un tort – de fructe, sa zicem? Iar tu nu stii una, ci mai multe. De fapt, nu mai multe retete, in sensul clasic al ingredientelor, ci mai multe moduri de a concepe tortul de mere. Caci despre el e vorba.

Asa am patit si eu azi: sora-mea m-a sunat, avea nevoie urgent de o reteta. Voi probabil va amintiti ca anul trecut, de ziua mea, am facut nu unul, ci doua torturi, din acelasi motiv (stupid?) – si anume, ca nu ne puteam hotari, eu si cealalta sora a mea, asupra justetei retetei. Una din noi era sigura ca merele se pun in tava taiate felii si deasupra lor se toarna compozitia de pandispan si abia apoi se baga la cuptor, cealalta stia ca merele se baga mai intii la cuptor, sa se faca partial, si abia apoi se scot, se racesc, se toarna compozitia si se coace toata treaba.

Si pe cind ii explicam eu treaba asta surorii mele (cea care nu a participat la torturile de anul trecut) la telefon, hop si mama cu o idee. Mi-a explicat-o, eu o treceam mai departe prin telefon, modificind pe ici, pe colo… Mama venea cu ideea revolutionara ca mai inainte de a baga merele in forma (nu felii, ci jumatati scobite) in care se va coace tortul, trebuie ars zahar, in acea tava, si tapetata in sus. Astfel incit, dupa coacerea si intoarcerea tortului, el sa para glasat cu sirop de zahar ars. Sor-mea mai avea citeva ore pina la momentul adevarului, asa incit ne-a transmis ca „mai vorbim diseara”.

Spre seara, insa, mama si-a mai „amintit” (eu cred ca le inventeaza, dar e cu atit mai dragut…) ca e posibil ca algoritmul sa fie urmatorul: pui un rind de mere, jumatati scobite in care mai viri si ceva unt, apoi torni putin pandispan apoi inca un rind de mere apoi restul de pandispan… De data asta, a vrut neaparat sa i-o impartaseasca prin viu grai, asa incit mi-a luat telefonul (eu ii spuneam sora-mii ceva gen: auzi, mama si-a mai amintit ceva, eu iti spun ce, dar tu nu te lua dupa ce-ti spun). Doar ca sora mea nu mai era nevoita sa faca acel tort – aflase cu o zi prea tirziu de o aniversare. Ramine sa facem din nou experimentul, de data asta probabil cu trei-patru retete, de ziua mea. Adica joi.

Bilant post-party

De fapt, mai degraba reflectii, decit bilant, pentru ca n-am curajul sa ma urc pe cintar, sa ma uit in portofel sa vad cit a costat toata paranghelia sau sa cer evaluare prin chestionar, din partea musafirilor.

Citeodata ma intreb de unde provine cultura asta a gastronomiei cantitative din Romania. Adica, la noi nu conteaza calitatea (ma rog, avem o definitie proprie a calitatii…), ci cantitatea. Sa fie mult si multe feluri, ca sa fie oamenii multumiti. Bineinteles, nu vorbesc de ciudatii si ciudatele care, dintr-un snobism de neinteles pentru restul populatiei, au ajuns de maninca portii microscopice, aproape japoneze, de mincare.

Ci de restul populatiei – aia care, la un botez, o cumetrie, o nunta sau o paranghelie de orice fel (ba, mai nou, si la o pomana), considera evenimentul „reusit” daca au fost multe feluri de mincare. Variate. Grele. Maioneza predomina, la aperitive. Carnea tocata, la felul doi. Citeodata, si in ciorba, sub forma de perisoare.

Trebuie sa recunosc, cind e vorba de petreceri in familie, fac parte din „restul populatiei”. E adevarat, mai sint si ceilalti – pentru care conteaza distractia…

Meniu de botez

Se apropie botezul (simbata) si trebuie sa gatim. Va fi un eveniment in familie – e drept, o familie de aproximativ 25 de insi. In seara asta, ne-am adunat si am incercat sa cream meniul. Ne-am adunat virtual, de fapt, pentru ca unii eram pe net, altii la telefon, si doar doua dintre noi ne aflam, fizic, in acelasi spatiu. Dar am ajuns la niste idei destul de inchegate. O sa vi le enumar si apoi astept pareri, sugestii, reclamatii, oftaturi si alte injuraturi.

Spuneam ca ne-am gindit. Si, intrucit sintem multi si cu gusturi (foarte) diferite, am ajuns la concluzia ca, din fiecare „fel”, trebuie sa avem doua produse. Cel putin. Adica sa oferim alternativa. Daca cineva nu maninca carne, de exemplu? De ce sa-i rapim placerea de a minca si antreu, si ciorba, si felul doi si felul trei? Asa incit proiectia pentru simbata arata astfel:

– antreuri: salata de ton, salata de pui cu ananas si telina (si maioneza), crema de brinza sau salata tzatziki (o sa decidem miine, la fata… supermarketului), probabil oua umplute (reteta familiei, cu slanina afumata… de unde se deduce ca exista o justificare pentru tonajul unora dintre noi), probabil salata boeuf (reteta imbunatatita, cu… boeuf de pui) si chiftelute rotunde.

– ciorba: una usoara (poate o supa) si una grea (burta? – ne mai gindim; sau perisoare). Sau ciorba a la grec?

– „felul doi”: friptura de pulpa de porc la tava impanata cu ce o sa-mi treaca prin cap si doua-trei tipuri de garnituri: legume mexicane la abur, probabil piure (sint unii…) si nu mai stiu ce (aici e locul unde o sa ma ajutati voi).

Desert: vreo trei torturi, unul de piscoturi cu ness si frisca, unul de mere si unul clasic. Sau salata de fructe si placinta cu brinza dulce si stafide. Inca ezitam, ca, de altfel, la tot meniul.

Deci, cine ne ajuta sa ne hotarim?