Mimatul de-a…

Va amintiti scandalul legat de decizia Chinei de a nu strica „imaginea perfecta a Chinei” si de a pune o fata frumoasa sa mimeze cintatul? Evident ca da, nu a trecut asa de mult timp de atunci. Asa se intimpla cam peste tot in televiziune – si cam in toate domeniile. Mi-am dat seama de asta azi dimineata cind ma uitam la LES ESCAPADES DE PETITRENAUD. (http://www.tv5.org/cms/chaine-francophone/programmes/p-80-s1-z175-lg0-LES_ESCAPADES_DE_PETITRENAUD.htm?prg_id=145778&). O emisiune culinara de exceptie, in stilul clasic, francez, unde Jean-Luc Petitrenaud colinda Franta si cauta mincarea buna, gustul bun si bunul-gust. [Sillonnant la France, Jean-Luc Petitrenaud se balade dans une ville ou une région pour célébrer la convivialité, la tradition et l’authenticité, avec pour objectif de valoriser le patrimoine du terroir et les produits de demain.]

Mi-am dat seama, spuneam, ca tendinta de a gasi o fatza frumoasa (o imagine) care sa vinda un continut a infestat si zona de gastronomie de la televizor. Emisiunile despre gatit sint numai spectacol, acum – dupa ani de zile de Petrisor si Gheorgh, dupa ani de emisiuni de duminica in care o rubrica realizata in cite un restaurant prezenta fad, cu o voce sugrumata de emotie (a bucatarului sau bucataresei) si o reteta – fara fantezie, fara zvic. Acum, bucatarii sint imbracati in civil, nici urma de costumatia specifica. Retetele sint prezentate ca niste nunti grandioase, grafica computerizata ajuta imens, elementele de grafica devin esentiale. Emisiunea Ceva dulce, de pe Euforia, de exemplu, se ajuta mult de non-culoarea alb: fundal, vase… Linistea pe care o da albul ajuta la impactul pe care il au culorile ingredientelor – albul e ca punctuatia intr-o fraza, oricit de nepotrivit ar fi in televiziunea generalista.

Totusi, emisiunea lui Petitrenaud nu e deloc asa. E un periplu printr-o tara imensa, plina de traditii culinare in mai multe directii (piine, brinza, vin, vinat – ca sa vorbim doar de citeva), insa, desi o calatorie, are toate insemnele nobletei acestei meserii: bucatarii au intotdeauna atitudinea aceea care inspira siguranta si respect, improvizatia este pusa sub semnul imbunatatirii unei retete, costumatia este obligatorie. Te uiti la nenii bucatari si tantile bucatarese si simti ca, orice-ar produce nu numai ca e manjabil, ci are clasa. Spectacolul este dar de gatit in sine, de posibilitatile care se deschid de cind bucatarul, stimulat de excelentul realizator, vorbeste despre ce va crea. Nu este artificial, nu e fortat… Iar Petitrenaud nu intervine decit strictul necesar – rar isi baga si el degetele pe acolo. Cere pareri, nu acapareaza conversatia, nu face parada de ce stie… Dar stii ca stie. Ma foi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s