Placinta cu brinza

Bucurestiul s-a schimbat. Nu mai e locul ala unde, pe strada, nu poti minca decit merdenele, strudele sau langosi, cum era acum vreo zece ani. Acum oferta e atit de diversificata, incit oplimbare pe strada e o provocare pentru cineva care nu se descurca prea bine cind e vorba de abbstinenta (hai ca stiti, ma refer la mincare…:). E drept, nu o provocare atit de mare pe cit ar fi o plimbare prin una din pietele celebre ale Asiei. Sau chiar ale Americii de Sud, citeodata.

Poti minca pe strada: pateuri, placinte, cornuri, strudele, cumru, covrigi, gogosi, fitosica, sandwich-uri de tot felul, saorma, hamburgeri, pizza, calzzone… Nu mai continui, s-ar putea sa se gaseasca printre voi unii care sa nu mai suporte. Si, la urma urmei, nu cantitatea si diversitatea conteaza, ci calitatea. Pentru ca unele din lucrurile astea de mincat pe strada sint chiar bune (e drept, nu si din perspectiva nutritionistilor). Acum vreo citeva luni am apucat sa gust placinta cu brinza dulce si stafide de la patiseria de peste drum de MacD-ul de la Romana. Pe strada care duce spre Amzei, chiar linga o florarie, e o patiserie unde se gasesc cele mai bune placinte: invelisul de coca e fraged si se desface in foite grase (pe care le poti dupa aia culege de pe bluze, dintre fular si guler, de sub haina – ca doar e iarna si placinta se maninca pe strada, fierbinte), brinza indeplineste toate calitatile (e destula, e dulce, e moale si parfumata) si placinta e intotdeauna calda. Nu de alta, dar nu apuca sa se raceasca in tava…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s