Si a fost Craciunul…

26.12.07 20:46:06

Ca-n copilarie. Adica m-am dus la tara, in Maramures, si gazdoaiele mele m-au purtat peste tot, la oameni in case. Fireste, peste tot, mincare pe mese. Incepind cu casa gazdelor mele, care se intrec in fiecare an cu gatitul. E al doilea Craciun pe care-l fac acolo, iar azi am prima criza de fiere de mult timp incoace. Asta din urmatoarele cauze:

– masa de Craciun (care a durat aproximativ 20 de ore, cu o mica pauza de somn), rulada de porc, cordon bleu rece taiat felii, drob de porc cu sferturi de oua fierte (ca la Paste), chiftelute de porc, ciorba cu perisoare, salata boeuf, si multe, multe prajituri.

– mincatul sporadic prin diverse locuri: chiftelute porc, piine de casa, prajituri.

Observatia mea, de persoana cu probleme cu fierea, este ca, daca te duci sa faci Craciunul la tara, trebuie sa iei ceva pastile cu tine si sa NU te apuci sa te dregi cu citrice. Ele sint singurele care inrautatesc situatia (exceptind, fireste, more greasy food).

Alta observatie este ca prajiturile sint adevaratele vedete ale Sarbatorilor de iarna. Desi in alte zone Craciun inseamna cozonac, n-am vazut nici urma din sus-numitul produs. Dar am vazut si gustat vreo citeva zeci de tipuri de prajituri – cum spuneam, ca in vremurile bune ale copilariei, fara de regimuri de viata si anateme aruncate asupra zaharului.

Majoritatea prajiturilor presupuneau pandispan si creme diverse, bezea, biscuiti inmuiati in sirop si plasati intre straturi de creme – crema de unt, crema cu cacao, crema de banane, crema cu nuca. Pandispanul, in unele case, era imbogatit cu cafea sau cu mac, bezeaua era ornata cu ciocolata rasa sau chiar cu crusta de zahar…

Ce mai, a fost awesome. Am si citeva poze, o prajitura-sah in glazura de zahar

prajitura-sah

APOI:

oala de lut in care au fiert piroshtile,

Oala cu piroste

(numele sarmalelor din Maramures este „piroshti/piroshte”, din pacate, o dezamagire pentru mine, obisnuita cu sarmalele de Moldova – sarmalele de Maramures sint naclaite in grasimi, cuprind o cantitate apreciabila de orez cu grasime si carnea taiata in bucati cu cutitul – si, bineinteles, nu sint „legate” deloc, din motive de reteta – asa incit regina sarbatorilor romanesti, sarmaua, nu este subiectul principal al acestui post).

Si cam atit. Ma intorc la biscuitii mei de post care, combinati cu mere idared, fac minuni cind n-ai Colebil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s