ZUMF

09.11.07 19:38:34

Zahar. Inainte era pe cartela, la “necesare”. Mai stiti ZUMF? Pentru cine nu mai stie, zahar-ulei-malai-faina reprezentau cele patru alimente, de baza li se spunea, care, in ultimii ani ale comunismului, erau rationate. Adica o persoana primea jumatate de kilogram din fiecare din aceste produse, pe luna. Noi eram, in mod variabil, cinci sau sase (in functie de amantele lu’ tata, cind se intorcea acasa, eram sase, in rest, cinci). Asa incit primeam aprox. 3 kg de faina, malai si zahar pe luna, si 3 litri de ulei. Erau total insuficiente. Asta pentru ca mincam predominant cartofi prajiti, mincaruri inmultite cu faina, nu neaparat rintas, dar oricum…, mamaliga si muuult, muuult zahar. In orice forma: prajituri, placinte cu mere, ou frecat (va urma), si ceai. Din nou, muuult, muuult ceai.

Acum, insa, acestea sint exact ingredientele pe care nu le mai tin in casa. Zahar am cumparat, ultima oara, in noiembrie 2005, adica acum doi ani, cind am vrut sa fac clatite. Pina la urma clatitele le-am facut cu brinza framintata de oaie si marar, iar zaharul a ramas, la nesfirsit, in dulap, pina am decis sa-l aruncam. Faina – cumparam o data sau de doua ori pe an, e drept, lipsa cuptorului ne ajuta sa nu avem nevoie. Malai, tot asa, rare mamaligi facute de pofta, nu de foame. Iar uleiul – deh, a devenit ulei de masline, care inca e destul de scump incit sa consumam cam un litru la citeva luni. Totusi, am mereu ceva ulei de floarea soarelui, pentru oua de prepelita (prajite!). Nu ale mele, ale lui.

Dar intre aceste doua etape, a mai existat una: cea a scumpirilor, din anii ’90. Singurele dati cind oamenii inca se mai inflamau erau cind se scumpea ZUMF. Politica dubioasa a guvernelor post-decembriste, anume aceea de a controla preturile, a dus la o inflatie rampanta, care s-a masurat, in primii ani de tranzitie (cind nu se decantasera inca moravurile sanatoase de cele tipice ale saraciei), tot in cresterile preturilor la ZUMF. Lucrurile se petreceau cam asa: Libertatea anunta ca se scumpeste ZUMF, din care ramasesera importante Z si U, a doua zi chioscarii scumpeau Z si U, iar peste doua saptamini, cind se preconizase ca o sa se scumpeasca  Z si U, se mai scumpeau o data.  Acum a ramas, drept etalon al saraciei, inflamarea spiritelor la scumpirea piinii.

Pe mine, insa, nimic nu ma va putea aduce inapoi la cartofi, orez si ZUMF. Nici o saracie extrema, nici cine stie ce pofte ascunse in trecutul meu alimentar nesanatos. Nici nevoia de dulce, nici cufundarea in nostalgii, nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s