Ironia formelor fara fond (sau cum sa impacam istoria cu viitorul)

16.11.07 23:33:45

Cindva, obisnuiam sa ling sendvisurile. Feliile de piine, minjite cu ceva “bun”, inevitabil mai bun decit piinea, ramineau cumva, in urma ospatului, ca niste farfurii murdare. Si inutile. E drept, gaseam intotdeauna vreun ciine sau alt animal docil care sa termine treaba si sa manince… farfuriile.

Si pentru ca jocul gastronomic nu s-a limitat niciodata doar la alaturarea de ingrediente si combinarea lor, ci a impletit nevoia de estetic pe farfurie/platou cu nevoia de gust si miros, avem parte de bucate gustoase asezate in moduri cit mai traznite: ba pe platouri din sticla sau cristal, pe oglinzi (noua marota a firmelor de catering) – sau chiar pe alte mincaruri. Pe logica sendvisului. Desigur, sendvisul reprezinta ceva manjabil asezat pe altceva manjabil, unu-doua-trei straturi diferite, diferit colorate, cit mai crisp asezate…

Totusi, cind lingi continutul, repudiezi forma. Sau macar ii restitui inutilitatea evidenta. Ceea ce nu prea facem in restul timpului, cind umplem de sens tot felul de lucruri lipsite de rost (va las pe voi sa descoperiti care sint alea).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s