Gastromania

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘mincare’

o masa pe cinste

aprilie 5, 2008 · Scrieti un comentariu

09.02.08 23:11:02

Stiti cum e cu sintagma aia oribila de la teve, distractie pe cinste, petrecere, sperietura, masa etc. pe cinste?

Ei, o fi sintagma nasoala, dar mese pe cinste exista. Ele pot fi impartite in doua: mesele pe care le servesti pentru ca cineva “ti-a facut cinste” (alta expresie care tradeaza mult specific national) si mesele bogate si placute (si, probabil, neasteptate).

O astfel de masa de tipul doi am visat si eu asta noapte. Avea bogatia meselor de sarbatori dintr-un trecut nu foarte indepartat, cind bunastarea era acolo si gindurile despre alimentatia sanatoasa inca nu aparusera in peisaj. Cuprindea de toate, ca in Carte de bucate pentru tinerele gospodine a Silviei Jurcovan: antreuri, felul unu, felul principal, desert, bauturi. Eventual, ca in Chirita, vase si vasulete cu destinatii exotice, cum ar fi paharutul cu care-si “clatesc gurile oamenii inaintea altora” (cu pluralul paharuta).

Ce mai cuprindea masa fabuloasa din vis?

In primul rind, nici un fel de efort de pregatire a bucatelor. Ca in basmele romanesti, ele apareau pe mese intr-un flux al bunastarii,  asteptind diversi Setila si Fomila si altii asemenea care sa infulece (sau sa manince rafinat, dupa moda vremii) totul si sa lase prapad in urma: farfurii goale, cu urme din care sa poti deduce ce a fost prin ele, nu farfuriile linse ale tranzitiei. Platouri devastate, zeci de pahare, nu toate goale…

Gospodinele invizibile s-au intrecut, intr-o zona temporala de dinaintea visului, in pregatit bucatele. Pastravul proaspat prajit in unt, puii umpluti cu mirodenii si fructe uscate asteptau cu copanele in sus, purcelul fraged si rozaliu statea printre merele si pepenii murati, maslinele autentice, nu din cele umflate cu saramura, icrele negre, somonul fume, salatele diverse in boluri mirobolante, apoi borsul taranesc, aspru si degraba-facator-de pofta…

A, abundenta din visul meu are drept cauza fictiva cura de slabire de care m-am apucat azi.

Categorii: amintiri din comunism · calatoria gastromonica · mincare · sarbatori
Tagged: ,

REGIMUL

aprilie 5, 2008 · Scrieti un comentariu

29.01.08 17:06:14

Sint la regim de lichide. La regim de experimentare a diverselor moduri de a te hrani fara sa-ti folosesti dintii. Asa ca m-am indreptat, cu speranta, asupra iaurturilor cu fructe. In prima zi a fost ok. Le-am incercat doar pe cele cunoscute, yoplait cu mango pofticios si campina cu maracuja si inca ceva.

A doua zi, am reusit, cu precautii deosebite, sa maninc ciorba de perisoare. Cu perisoare cu tot.

Azi, insa, am facut o manevra gresita: m-am dus de dimineata la Carrefour. Aveam nevoie de ceva, asa ca am intrat, din greseala, pe culoarul cu iaurturi. Greseala!!! Maaaare greseala. Am zis: hai sa experimentez. Si am luat din fiecare tip de iaurt cite unul. Vorbesc, fireste, de cele cu fructe. Deci, Campina de baut varianta exotic, Campina frutti lights cu maracuja si inca ceva, yoplait cu mango pofticios, milli zmeura 0,1% (grasimi) si unul polonez, cred, Bakoma polskie smaki (as traduce, iaurt polonez de la Bakoma, ceea ce pe produsele noastre nu sta scris).

Asa… Evaluarea: campina light are amidon (pina acum ori nu am observat, ori nu avea, deci de acum, adio… campina!), se vedeau granulele, se simteau la gust si se si vedeau, albicioase si neomogenizate. Bakoma, de departe cel mai bun la gust, consistenta si culoare, are si el amidon “modificat” (adica din porumb modificat genetic). Singurele care n-au amidon: campina de baut (ca deh, amidonul asta e un fel de agent de ingrosare, daca nu intelegeti, ginditi-va ca e un fel de “apret” ca sa arate hainele mai bine, recte, iaurtul sa stea mai “tare”) si yoplait, care are in schimb citrat de calciu si smintina – adica ceva ce n-au celelalte. Alte observatii: in yoplait, bucatile de mango sint destul de mari, imi place destul fructul asta incit sa fantazez acum, cu dintele intr-o ureche, la un mango mare din care as musca…

Dar nu. Sa nu aud de mincare mestecabila. Sa nu va aud cu chiftelele, salatele cu rosii si castraveti, cu friptanele si merele, cu bucatile de ciocolata, cu brocoli-ul inabusit al dente. Sa taceti putin si sa nu vorbiti despre mincare – macar pina imi repar si eu stricaciunile provocate din nesocotinta.

Categorii: bors · calatoria gastromonica · conserve si alte compoturi · cura de slabire fortata · fuziuni · gastronomie · idei in dialog · mincare
Tagged: ,