Gastromania

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘ingrediente’

Artefacte: azi, surimi

aprilie 5, 2008 · 2 Comentarii

27.03.08 00:43:36

Surimi. Ati auzit cuvintul asta – sau l-ati vazut scris, la marginea unui imens refrigerator orizontal, la supermarket. Surimi care se gasesc, roz la exterior, albe la interior, imbietoare, la vinzare in Romania, nu sint la fel de bune [pentru organism] cum arata [pentru ochi si imaginatie]. Ci mai degraba un amestec indigest, de proasta calitate (cu slaba valoare nutritiva, mai precis), de fainuri de diverse chestii, de…

Dar mai bine va dau varianta oficiala, poate data viitoare cind va mai e pofta de chestiile alea roz cu aspect de bucatele de acadele va trece. Iata-le: carne de peşte, sorbitol E420, polifosfat E452), apă, amidon de grâu, ulei vegetal, zahăr, proteine de soia, sare, amidon modificat E1420, aromă de crab, albuş, intensificator de gust: glutamat monosodic E621, colorant: E120, E160c, E171. Valori nutriţionale/100g Kj/Kcal: 464 / 111 Proteine: 6,5g Carbohidrati: 16,8g.

De ce vreau sa vorbim despre surimi? Pentru ca multa lume are senzatia ca e vorba de ceva bun si nou si la moda [nu vorbesc de lumea buna a cuisine, ci de lumea, oamenii ca mine si ca multi altii, care traiesc pe buget fix si nu merg nici macar lunar la un restaurant scump]. Pentru ca net-ul abunda in retete de preparat surogatul de surimi. Pentru ca oamenii in continuare se intreaba unii pe altii: cum sa mai pregatesc surimi, ca eu nu stiu sa-i fac decit salata?

De parca nu a mai ramas decit acest ingredient pe lume si ei au ramas fara retete… In pana. Imi amintesc de Bubba Bufford Blue din Forrest Gump, negrul care spala puntea sau podeaua din unitate si visa la creveti in toate felurile imaginabile. Singurul lucru pe care il stia; singurul lucru la care se pricepea…

Categorii: fuziuni · gastronomie · ingrediente
Tagged: , ,

Uger de vacuta. Sau era de purcica?

aprilie 5, 2008 · 1 comentariu

03.03.08 03:36:37

Nu-i asa ca suna ciudat? Bine, eu banuiesc ca, in dulcele si grasul stil romanesc, asta trebuie ca e o delicatesa. Am citit prima oara despre uger de vacuta intr-o carte. Eram mica, citeam mult, mai ales la masa – si-mi imaginam unele din mincarurile alea de parca erau aievea. Ei, sa nu va inchipuiti acum ca eu am tinut minte in ce carte am citit asta cu vacuta. Nuuuu… Dar am asociat povestea cu Domnul Vucea si acum, pentru voi, am cautat-o pe net. E interesant sa vad, daca o recitesc, de mai am aceeasi senzatie. Si nu legata neaparat de uger, ci de toate mincarurile alea insirate, de caldura de afara versus racoarea bauturii… De drum versus popas… De tihna versus graba.

Categorii: calatoria gastromonica · gastronomie · ingrediente · prima amintire culinara
Tagged: ,