Gastromania

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘fuziuni’

Cartofi in bloadar

aprilie 5, 2008 · 3 Comentarii

03.04.08 00:03:34

Va spuneam, merg des in sat. Merg si, cum e cind esti in musafirie, trebuie sa si maninc. Ieri meniul a fost: picioci in bloadar, cu oloi. Traducerea ar suna cam asa: cartofi copti la cuptor (desi ei sint fierti, dar, ma rog, numele felului este asta)  cu ulei. Facultativ, cu varza murata si taiata fideluta, cu ulei si ea. N-am mincat, fireste; s-au obisnuit cu ciudateniile mele culinare. Una din ele e ca eu maninc conopida cruda, nu facuta pane, cum o maninca ei [trebuie sa mentionez, in gospodaria unde ma duc cel mai des, nu se mincase conopida, nu se pusese bors in mincare si nici nu se mincase vreodata piine neagra pina nu m-am dus eu acolo prima oara. Eu am venit cu inovatiile.]

In afara de asta, pentru ca ieri am fost prin mai multe case, am mai mincat: ciorba cu urzici (avea si ea un nume, dar l-am uitat…), ciorba de pastai uscate. Astea sint periculoase din cauza cantitatii mari de smintina nu tocmai proaspata cu care se gateste in zona. Apoi, o felie de tort cu fructe si frisca, pentru a sarbatori intoarcerea acasa a unor fii risipitori ai unei familii prietene. Floricele de porumb, recolta magyia (din real, se cumpara la pungute si se baga la microunde), sana mea de la tnuva, niste patratele de ciocolata si cam atit.

Iar azi, curechi cu oloi (varza murata cu ulei), piine unsa cu pateu vegetal si multe, multe floricele. Asta, bineinteles, pina am ajuns la Plus, un fel de supermarket din Baia Sprie, de unde mi-am luat bomboanele mele preferate de ciocolata, Praline Irish Cream, produse special pentru Plus undeva in Germania. Te imbeti garantat daca te tine sa maninci o cutie.

Cam atit despre cura mea de slabire, va astept cu sugestii de imbunatatire.

Categorii: amintiri din copilarie · anti-cura de slabire · calatoria gastromonica · camara si beciul · fuziuni · gastronomie
Tagged: ,

Artefacte: azi, surimi

aprilie 5, 2008 · 2 Comentarii

27.03.08 00:43:36

Surimi. Ati auzit cuvintul asta – sau l-ati vazut scris, la marginea unui imens refrigerator orizontal, la supermarket. Surimi care se gasesc, roz la exterior, albe la interior, imbietoare, la vinzare in Romania, nu sint la fel de bune [pentru organism] cum arata [pentru ochi si imaginatie]. Ci mai degraba un amestec indigest, de proasta calitate (cu slaba valoare nutritiva, mai precis), de fainuri de diverse chestii, de…

Dar mai bine va dau varianta oficiala, poate data viitoare cind va mai e pofta de chestiile alea roz cu aspect de bucatele de acadele va trece. Iata-le: carne de peşte, sorbitol E420, polifosfat E452), apă, amidon de grâu, ulei vegetal, zahăr, proteine de soia, sare, amidon modificat E1420, aromă de crab, albuş, intensificator de gust: glutamat monosodic E621, colorant: E120, E160c, E171. Valori nutriţionale/100g Kj/Kcal: 464 / 111 Proteine: 6,5g Carbohidrati: 16,8g.

De ce vreau sa vorbim despre surimi? Pentru ca multa lume are senzatia ca e vorba de ceva bun si nou si la moda [nu vorbesc de lumea buna a cuisine, ci de lumea, oamenii ca mine si ca multi altii, care traiesc pe buget fix si nu merg nici macar lunar la un restaurant scump]. Pentru ca net-ul abunda in retete de preparat surogatul de surimi. Pentru ca oamenii in continuare se intreaba unii pe altii: cum sa mai pregatesc surimi, ca eu nu stiu sa-i fac decit salata?

De parca nu a mai ramas decit acest ingredient pe lume si ei au ramas fara retete… In pana. Imi amintesc de Bubba Bufford Blue din Forrest Gump, negrul care spala puntea sau podeaua din unitate si visa la creveti in toate felurile imaginabile. Singurul lucru pe care il stia; singurul lucru la care se pricepea…

Categorii: fuziuni · gastronomie · ingrediente
Tagged: , ,