Gastromania

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘bors’

Gulas: ciorba sau mincare?

aprilie 5, 2008 · 1 comentariu

19.02.08 23:00:46

In bucataria romaneasca, o gramada de bucate sint la granita dintre lichid si solid. In functie de gradul de bunastare, tocana de cartofi e mai mult zeama sau mai mult carne, gulasul e mai mult ciorba sau mai mult mincare.

Totusi, nu doar cantitatea de ingrediente si numarul mincailor de la masa face distinctia, ci si zona geografica si obiceiurile din familie. Oamenii gatesc cum au apucat si-si denumesc mincarurile tot cum au apucat. Cind eram mica, gulas se numea o mincare foarte densa, cu bucati mari de cartof, foarte dulce in invelisul sau de sos dens de rosii si condimente, cu carne in bucati la fel de mari, carne de vita, bine fiarta si moale. Cu galusti de faina, citeva, vizibile din cauza faptului ca sosul statea altfel pe ele si sareau in ochi ca niste dinti de portelan pe linga altii naturali. Cu un gust inegalabil, pe care nu l-am mai regasit nicaieri. Apoi am dat de supa-gulas de la Il Calcio, era ieftina si foarte buna, tot cu multa carne, dar taiata mica, insa fara cartofi si cu sosul mai degraba ciorba. Acum, in Maramures, experimentez un altfel de gulas, o zeama lunga despre care am mai vorbit. Care e adevaratul gulas?

Categorii: anti-cura de slabire · bors · calatoria gastromonica · food · fuziuni · gastronomie · gulas
Tagged: , ,

REGIMUL

aprilie 5, 2008 · Scrieti un comentariu

29.01.08 17:06:14

Sint la regim de lichide. La regim de experimentare a diverselor moduri de a te hrani fara sa-ti folosesti dintii. Asa ca m-am indreptat, cu speranta, asupra iaurturilor cu fructe. In prima zi a fost ok. Le-am incercat doar pe cele cunoscute, yoplait cu mango pofticios si campina cu maracuja si inca ceva.

A doua zi, am reusit, cu precautii deosebite, sa maninc ciorba de perisoare. Cu perisoare cu tot.

Azi, insa, am facut o manevra gresita: m-am dus de dimineata la Carrefour. Aveam nevoie de ceva, asa ca am intrat, din greseala, pe culoarul cu iaurturi. Greseala!!! Maaaare greseala. Am zis: hai sa experimentez. Si am luat din fiecare tip de iaurt cite unul. Vorbesc, fireste, de cele cu fructe. Deci, Campina de baut varianta exotic, Campina frutti lights cu maracuja si inca ceva, yoplait cu mango pofticios, milli zmeura 0,1% (grasimi) si unul polonez, cred, Bakoma polskie smaki (as traduce, iaurt polonez de la Bakoma, ceea ce pe produsele noastre nu sta scris).

Asa… Evaluarea: campina light are amidon (pina acum ori nu am observat, ori nu avea, deci de acum, adio… campina!), se vedeau granulele, se simteau la gust si se si vedeau, albicioase si neomogenizate. Bakoma, de departe cel mai bun la gust, consistenta si culoare, are si el amidon “modificat” (adica din porumb modificat genetic). Singurele care n-au amidon: campina de baut (ca deh, amidonul asta e un fel de agent de ingrosare, daca nu intelegeti, ginditi-va ca e un fel de “apret” ca sa arate hainele mai bine, recte, iaurtul sa stea mai “tare”) si yoplait, care are in schimb citrat de calciu si smintina – adica ceva ce n-au celelalte. Alte observatii: in yoplait, bucatile de mango sint destul de mari, imi place destul fructul asta incit sa fantazez acum, cu dintele intr-o ureche, la un mango mare din care as musca…

Dar nu. Sa nu aud de mincare mestecabila. Sa nu va aud cu chiftelele, salatele cu rosii si castraveti, cu friptanele si merele, cu bucatile de ciocolata, cu brocoli-ul inabusit al dente. Sa taceti putin si sa nu vorbiti despre mincare – macar pina imi repar si eu stricaciunile provocate din nesocotinta.

Categorii: bors · calatoria gastromonica · conserve si alte compoturi · cura de slabire fortata · fuziuni · gastronomie · idei in dialog · mincare
Tagged: ,