19.02.08 23:00:46
In bucataria romaneasca, o gramada de bucate sint la granita dintre lichid si solid. In functie de gradul de bunastare, tocana de cartofi e mai mult zeama sau mai mult carne, gulasul e mai mult ciorba sau mai mult mincare.
Totusi, nu doar cantitatea de ingrediente si numarul mincailor de la masa face distinctia, ci si zona geografica si obiceiurile din familie. Oamenii gatesc cum au apucat si-si denumesc mincarurile tot cum au apucat. Cind eram mica, gulas se numea o mincare foarte densa, cu bucati mari de cartof, foarte dulce in invelisul sau de sos dens de rosii si condimente, cu carne in bucati la fel de mari, carne de vita, bine fiarta si moale. Cu galusti de faina, citeva, vizibile din cauza faptului ca sosul statea altfel pe ele si sareau in ochi ca niste dinti de portelan pe linga altii naturali. Cu un gust inegalabil, pe care nu l-am mai regasit nicaieri. Apoi am dat de supa-gulas de la Il Calcio, era ieftina si foarte buna, tot cu multa carne, dar taiata mica, insa fara cartofi si cu sosul mai degraba ciorba. Acum, in Maramures, experimentez un altfel de gulas, o zeama lunga despre care am mai vorbit. Care e adevaratul gulas?