Borsul. Banal, nu? Nu-nu-nu. Defel. Chiar daca exista in tara asta zone unde nu se foloseste (da, Maramures, bingo, toata lumea a ghicit!), el e totusi ceva special pentru restul tarii. Asta pentru ca, daca nu-l ai si obisnuiesti sa gatesti, degeaba ai pui, legume, apa, sare leustean patrunjel si bunavointa. Fara lichidul ala acrisor, mai drojdit sau mai ascutit la gust, nu-iese-ciorba! Sau borsul, dupa caz si denumire.
Pentru mine bors egal madam Paduraru, de la scara B, cu eternul presulet de la usa pe care asteptam nerabdatoare (o fi acasa? n-o fi? o deschide? n-o deschide?), cu sticla in mina si cu moneda de cinci lei in cealalta palma. Anticipam miinile ude, mai ales iarna, dupa ce urma sa primesc in brate sticla plina. Mirosul discret al borsului se insinua de pe sub usa, ma lua de nas… Insa se combina cu mirosul celalalt, al casei, care nu-mi placea. Casa Paduraru nu mirosea a curat, ca a noastra, mirosea a un amestec straniu, cuverturi din sintetic si caldura si fum de tigara.
Apoi bors a insemnat o mare absenta. Ani de zile de studentie i-am dus dorul. Stiam gustul, sterpelit cu inghitituri mari din sticla ramasa nesupravegheata pe masa. Mama avea, insa, ochi si in ceafa, ca orice mama respectabila, iar gogiltul care se auzea infundat ii activa cheakra aia posterioara. E adevarat, insa, ca in copilarie borsul nu imi placea in ciorba, ci mai ales in afara ei.
Acum, bors inseamna citeva lucruri distincte. Inseamna bors de casa, ramurele, frunzulite, tarite, apa, borcan mare, dintr-un timp revolut. Inseamna borsul Danila, putin cam tulbure de obicei, in sticle transparente de trei sferturi (pet-uri, nu mai visati atit la greoaia sticla de sticla…), cu eticheta cu rosu si galben si capac rosu, si borsul de la Natural Husk, mai limpede, in pet verde si eticheta cu verde si albastru. Cumpar alternativ, in functie de kypermarketul in care merg (la Nic si Rainbow e verde, in Kaufland, de exemplu, e Danila). Si ma intreb: oare pentru oamenii obisnuiti, ce prevaleaza? Limpezimea? Pretul? Gustul efectiv al produsului? Cantitatea? Culoarea ambalajului? Culoarea etichetei? Numele?
Grele intrebari. Probabil marketerii de peste tot din lume se intreaba lucrurile astea si inca n-au raspuns. Incerc, ca un joc, categorizari: VALS: traditionalistii si supravietuitorii aleg Danila, numele e ca din Creanga si, chiar daca pe acolo nu prea intilnim referiri la bors, totusi, putem face mai usor conexiunea. Emulators poate vor Natural Husk (bors natural, in traducere libera).
Si, desigur, exista si cei care folosesc borsul praf, din cele doua sortimente de pe piata: Magic cu legume si cu smintina Knorr si Maggi Bors (v-ati prins, Knorr le-a suflat de sub nas numele Magic, bagindu-i pe bietii consumatori in ceatza; am fost cu un domn intr-un supermarket de curind, iar el insista ca Borsul magic cu legume de la Knorr e tot una cu Bors Maggi, ca asa intelesese el de la doamna… Dar despre ei doi si cum i-am convertit la a gati cu bors intr-o zona imuna la tendinte si fuzionari, al’dat).
