Azi am fiert prima oara castane. In 1995, cind am descoperit castanele, in piata veteranilor, aflasem ca se pot si fierbe. Dar eu am preferat, totusi, sa le coc. Aveam pe atunci un cuptoras nemtesc, cu doua tuburi de sticla in care se afla ceva spira care se incalzea. Crestam o mina de castane, le intindeam in tava, pe rinduri, cu gindul in alta parte, bagam cuptorul in priza… Dupa ce una din ele, invariabil, pocnea – in ciuda crestaturii – si umplea peretii cuptorasului cu un calcio vecchio, care mirosea mmmmm rau de tot dupa citeva secunde, scoteam tava. In primii ani, castanele nu erau pentru mine, sau nu doar pentru mine. Zecile de semi-rezidenti ai camerei 225 din Leu si de vizitatori intimplatori, aproape toti barbati, erau destinatarii de facto ai castanelor. Unii nu mai mincasera pina atunci asa ceva, altii faceau misto de insasi ideea de a minca castane… Altora le placeau. Pe linga castane mai venea si vin, musai fiert cu scortisoara, cite un pinot gris la trei sferturi, sau orice altceva gaseam la chiosc. Floricele coapte tot in cuptoras, desi, cel mai adesea, pe resoul din BCA…
Acum, insa, stau in patria castanelor. Cuptorasul sta in dulap, sub paltoane, ghetoul in care traiesc nu-mi ofera prea mari bucurii culinare. Dar castanele au ramas, insa facute in tigaia de teflon, cu capac alta tigaie de teflon (cuptorul de la aragaz nu functioneaza).
Azi, ziceam, le-am fiert. Sau asta am intentionat. Le-am pus la fiert. Totusi, la un moment dat, V. m-a intrebat ce bolboroseste pe aragaz. M-am facut palida. Cu trei ore in urma pusesem cratita… Acum, castanele tocmai se coceau, molcom, in cratita uscata ca iasca.
Le-am extras inainte sa se carbonizeze. Erau buuune-bune, fierte exact cit trebuia, nu inca uscate, asa cum se intimpla adesea cind le coci. Am dezghiocat la ele inca vreo doua ore, tot timpul cit a durat Alo, ati gresit numarul. Un foarte interesant film din 1958, cu patina de film italian din anii 40. Data viitoare le las expres pina se coc – inca n-am reusit sa spal cratita, asa incit o mai folosesc o data…
3 raspunsuri Până acum ↓
snakerom // octombrie 30, 2008 la 3:30 am |
Nu stiu cum se face ca miam luat azi castane habar navind cum se fac am cautat pe google si am ajuns aici. Din cite am gasit leam bagat in pressure cooker si o sa vad ce iese. Nam mai avut castane de vreo 10 ani si mi sa facut dor de acasa cind leam vazut.
gadjodillo // noiembrie 4, 2008 la 5:38 pm |
totul sta in detalii… de altfel, exact ca atunci cind vrei sa scrii ceva.
andreea // noiembrie 13, 2009 la 4:00 pm |
da si eu sun amatoare desi am doar 13 ani stiu sa fac castanele e foarte simplu va sugerez sa invatati de mici caci este mai usor