Gastromania

05.04.08 09:53:08

Ce faci cind iti vine sa zici “as minca ceva, asa… nu stiu ce. Ceva bun!”. Convingerea cu care o spui, de obicei, este si masura depresiei organismului. Pentru ca tinjeala dupa mincare este mai mult decit atit. Mai mult in sensul de mai putin, fireste. Adica ai vrea ceva. Nu stii sa spui ce. Din cauze de minte incetosata de multele mesaje cu care e bombardata, poti confunda nevoile spiritului cu nevoile burtii. Sau ale papilelor gustative.

In fapt, de altceva ai nevoie: o portie buna de serotonina*. Pe care tindem sa ne-o fabricam, inconstient, dupa ce mincam ceva ce creierul nostru asociaza cu “senzatia de bine”. Poate fi ciocolata [in cele mai multe cazuri, asta este...], dar poate fi si o friptura sau mai stiu eu ce reteta am asociat noi, pe calea amintirii, cu “binele”.

Asa ca, atunci cind ne vine sa zicem: as minca ceva bun, calea spre serotonina [desi cea mai scurta ar trece prin stomac], ar trebui sa fie alta. Anume, schimbarea acelui lucru care nu functioneaza in existenta noastra, care ne face sa fim oarecum nemultumiti/nefericiti si sa avem senzatia de tinjeala dupa ceva nedefinit. Un mic efort de introspectie si gasim cauza. Dupa ce am identificat efectul.

——————————————————————————

*Serotonina (Hormonul fericirii): Substanţă prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracţia musculaturii netede, în dilatarea capilarelor, în creşterea permeabilităţii vaselor mici. (courtesy Wikipedia)

03.04.08 00:03:34

Va spuneam, merg des in sat. Merg si, cum e cind esti in musafirie, trebuie sa si maninc. Ieri meniul a fost: picioci in bloadar, cu oloi. Traducerea ar suna cam asa: cartofi copti la cuptor (desi ei sint fierti, dar, ma rog, numele felului este asta)  cu ulei. Facultativ, cu varza murata si taiata fideluta, cu ulei si ea. N-am mincat, fireste; s-au obisnuit cu ciudateniile mele culinare. Una din ele e ca eu maninc conopida cruda, nu facuta pane, cum o maninca ei [trebuie sa mentionez, in gospodaria unde ma duc cel mai des, nu se mincase conopida, nu se pusese bors in mincare si nici nu se mincase vreodata piine neagra pina nu m-am dus eu acolo prima oara. Eu am venit cu inovatiile.]

In afara de asta, pentru ca ieri am fost prin mai multe case, am mai mincat: ciorba cu urzici (avea si ea un nume, dar l-am uitat…), ciorba de pastai uscate. Astea sint periculoase din cauza cantitatii mari de smintina nu tocmai proaspata cu care se gateste in zona. Apoi, o felie de tort cu fructe si frisca, pentru a sarbatori intoarcerea acasa a unor fii risipitori ai unei familii prietene. Floricele de porumb, recolta magyia (din real, se cumpara la pungute si se baga la microunde), sana mea de la tnuva, niste patratele de ciocolata si cam atit.

Iar azi, curechi cu oloi (varza murata cu ulei), piine unsa cu pateu vegetal si multe, multe floricele. Asta, bineinteles, pina am ajuns la Plus, un fel de supermarket din Baia Sprie, de unde mi-am luat bomboanele mele preferate de ciocolata, Praline Irish Cream, produse special pentru Plus undeva in Germania. Te imbeti garantat daca te tine sa maninci o cutie.

Cam atit despre cura mea de slabire, va astept cu sugestii de imbunatatire.